„Noi una suntem la Dumnezeu!" - Sfintii Trei Ierarhi - 30 ianuarie

   Sfinţii Trei Ierarhi, 30 ianuarie 2010

   „Noi una suntem la Dumnezeu!”, l-au încredinţat Sfinţii Vasile cel Mare (1 ian.), Ioan Gură de Aur (13 nov.) şi Grigorie Teologul (25 ian.) – cunoscuţi ulterior drept Sfinţii Trei Ierarhi – pe episcopul Ioan al Evhaitei, în preajma anului 1081. Cu asemenea cuvinte au oprit Sfinţii cearta care se pornise între cei mai de seamă creştini din Constantinopol, pe motivul: care dintre cei trei Sfinţi este mai mare. Ioanieni, vasilieni şi grigorieni, aceşti creştini uitaseră de Hristos, Izvorul Sfinţeniei.

   De-a lungul timpului, oamenii s-au întrebat de multe ori „Cine este cel mai mare?”. Luptându-se pentru nume şi renume, având deci această unică motivaţie, unii au devenit împăraţi, conducători, avuţi, înţelepţi etc. Însuşi Mântuitorul a fost întrebat de mai multe ori cu privire la mărirea dintre oameni şi la mărirea dintre Sfinţi, după acelaşi tipar de gândire.
 

   „În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis:
- Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis:
- Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.” (Matei 18, 1-4)
 

   Însă Sfinţii lui Dumnezeu s-au ferit de această capcană de rând, ajungând „una la Dumnezeu”.

   Motivul de ceartă al locuitorilor Constantinopolului nu era deci nou. Sfinţii Apostoli înşişi se întâlniseră cu asemenea situaţii, în care cei botezaţi se numeau „eu sunt al lui Pavel”, „eu sunt al lui Apollo”. Pe aceştia Sfântul Apostol Pavel, în Epistola I Corinteni, îi mustră:
   „Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.” Şi:
„Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?” Cu multe alte cuvinte îi ceartă Apostolul pe cei care nu Îl văd pe Dumnezeu mai presus de toate, poticnindu-se dintr-un motiv sau altul. (I Cor. cap. 3)

„Noi una suntem la Dumnezeu!" - Sfintii Trei Ierarhi - 30 ianuarie

   De aceea, Sfinţii Trei Ierarhi s-au arătat episcopului Ioan, aievea, învăţându-l cum să procedeze pentru a înceta vrajba: fixarea unei date de sărbătorire a tuturor, împreună, în afară de pomenirile individuale ale fiecăruia. „...Şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuirea acelora ce fac pomenirea”, au confirmat Sfinţii.
 

   În urma minunii arătării Sfinţilor, episcopul a stabilit data de 30 ianuarie, pentru sobor. Învrăjbirea locuitorilor s-a risipit, iar Sfinţii au strălucit împreună, ca „mari dascăli ai lumii”, şi după moarte.
 

   În slujba de la Vecernia sărbătorii se cântă despre mărirea cuvenită deopotrivă lui Vasile – cel cu „numele împărăţiei”, lui Grigorie – cel cu „numele theologiei” şi lui Ioan – cel cu adevărat plin de har, prin darul lui Dumnezeu.

©Cercetare si studiu Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe - 2010