Salaman Sihastrul, 23 ianuarie - Primul Sfant tacut pentru Hristos

   Salaman Sihastrul, 23 ianuarie  - Primul Sfânt tăcut pentru Hristos 

    Un localnic al Capersanei se hotărăşte să părăsească locul natal, trecând Eufratul; s-a oprit în locul în care descoperise o peşteră tocmai bine potrivită pentru restul vieţii sale (după unii cercetători, o casă abandonată). Aici acesta se „zăvoreşte”, urmând în principal nevoinţa tăcerii – conform căreia ia hotărârea să vorbească doar Mântuitorului Hristos. Personajul de atunci avea să devină Sfântul Salaman Sihastrul, pe care Biserica Ortodoxă ia decizia, ulterior, să-l cinstească la data de 23 ianuarie.

 Salaman Sihastrul, 23 ianuarie  - Primul Sfânt tăcut pentru Hristos

    Zăvorârea sa presupunea ca în decursul unui an acesta să nu părăsească peştera în care vieţuia, decât o singură dată, ieşirea fiind singura ocazie în care îşi putea aduce proviziile pentru următoarea perioadă. Nu era insa vorba de o iesire prea la îndemână, Salaman trebuind să sape pe sub pământ un tunel, care imediat după aceea urma să fie din nou acoperit.

    Tăcere, înfrânare, răbdare, rugăciune şi luptă nevăzută cu duhurile rele – acestea erau elementele definitorii ale modului neobişnuit prin care Salaman alesese să vieţuiască, dealtfel motive îndeajuns de importante pentru ca Episcopul locului să nu întârzie să îl cunoască şi sa vrea sa se împărtăşească si el din experienţa de tip ascetic. Putea fi spre folosul multora.

   Acest Episcop avea să fie cel mai surprins de neclintirea lui Salaman în nevoinţa tăcerii. A desfăcut intrarea în locul de sihăstrie, dar Salaman nu a rostit niciun cuvânt şi nu a răspuns la nicio întrebare. Cu toate acestea, unele sinaxare care dau relaţii despre acest sfânt, menţionează ca Episcopul l-ar fi hirotonit pe cel tăcut, ca preot, chiar fără ca el să aibă vreo reacţie. Altele însă nu insistă asupra evenimentului.

Salaman Sihastrul, 23 ianuarie  - Primul Sfânt tăcut pentru Hristos

   Deşi Arhiereul înţelesese perfect că Salaman nu poate fi tulburat din rugăciunea sa - şi dealtfel s-a si retras din acel loc, zăvorând din nou ieşirea - locuitorii Capersanei luaseră decizia că nu se poate altfel decât ca sfântul să locuiască printre ei, fapt care i-a făcut să pară simplă construirea unei chilii asemănătoare sihăstriei, în satul lor, între case, acolo unde imediat l-au şi adus pe Salaman, bineinteles fără consimţământul sau.

Salaman Sihastrul, 23 ianuarie  - Primul Sfânt tăcut pentru Hristos

   Numai că, în momentul în care satul vecin avea să audă despre această faptă, a început o adevărată „luptă” privind „dreptul de proprietate asupra sfântului”. Locuitorii satului vecin îl doreau pentru ei, aşa încât, pentru simpla prezenţă tăcută şi lucrătoare, de rugăciune, a Sfântului în mijlocul lor, au ridicat o altă chilie, în acest nou sat, tot între case.
   Salaman a fost mutat iar - păstrându-şi desigur aceeaşi linişte sufletească.

   Aşa urma sa vieţuiasca Sfântul, până când a fost chemat la cele veşnice, în jurul anului 400 d.Hr. Este numit şi Salaman isihastul. Nimeni, niciodată, nu l-a putut convinge să vorbească.

UN articol realizat ©Lacasuri Ortodoxe 2010 –  (Mirela Sova / KSLCatalin)