Icoanele Maicii Domnului Izbavitoarea (Eliberatoarea) si Pururea Fecioara - 17 octombrie

  O Icoană de pustnic şi o Icoană de mirean călugărit

   Aceste două Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului ar fi rămas sărbătorite numai pe plan local, dacă nu s-ar fi asociat data celebrării lor – 17 octombrie – cu minunea salvării familiei regale ruse a Alexandrovilor dintr-un tren deraiat, fapt petrecut în 17 octombrie 1888. An de an, pomenindu-se minunea aceasta în Biserica Ortodoxă Rusă, s-a dat o mai mare amploare cinstirii celor două Icoane făcătoare de minuni, cunoscute în prezent şi cinstite prin copii ale lor în toată Rusia.

   Prima dintre ele, „Eliberatoarea” (Izbavitoarea, „Deliverer”, „De la delivrance”, „Izbiavitielniţa”, „Избавительница”), a fost o vreme Icoană de pustnic, care se dăruia, înaintea morţii, ucenicului. Astfel, se cunoaşte că pustnicul Teodul se închina Icoanei în sihăstrie, iar după moarte a dăruit-o schimonahului Martinian (...1884).

   Acesta a venit în anul 1821 la Muntele Athos, aducând Icoana cu sine. În 1841, mai mulţi greci s-au rugat înaintea Icoanei, spre a fi scăpată Sparta de o invazie de lăcuste. Îndată nişte păsări s-au coborât şi au mâncat lăcustele. De atunci, mai mulţi pelerini au început să vină la Icoana „Eliberatoarea”.

   Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat Icoana şi s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mânăstire, să nu ascundă Icoana de cei aflati in nevoi.

   Întorcându-se, mulţi bolnavi şi demonizaţi au primit vindecare prin rugaciune in fata Icoanei.

   După moartea lui Martinian, Icoana Izbavitoarea a rămas mânăstirii Sfântul Pantelimon din Muntele Athos. Egumenul mânăstirii, Macarie, a lăsat cu limbă de moarte ca ea să fie dăruită mânăstirii Simono-Kananiţ din Caucaz, lucru care s-a şi întâmplat în anul 1889.
 

   Sărbătoarea Icoanei s-a stabilit pentru 17 octombrie. În ziua primei celebrări a Icoanei „Eliberatoarea”, o furtună a adus la ţărmul de lângă mânăstirea caucaziană o cantitate mare de peşte (circa o tonă), fapt considerat o minune.

   A doua Icoană, a Maicii „Pururea Fecioare” („Ever-Virgin”, „Avant la nativite et apres la nativite”, „Before Birth and after Birth the Virgin”), a fost adusă la mânăstirea moscovită Nikolaev Peskovsk de negustorul Alexei Grigorievici Mokeev, atunci când acesta a intrat ca frate de mânăstire, în jurul anului 1780. De asemenea, el a donat mânăstirii întreaga sa avere, dorind ca Icoana "Pururea Fecioara" să rămână în chilia sa.

   Arhimandritul mânăstirii, Macarie, a primit Icoana după moartea lui Alexei, dar considerând că aceasta nu are o valoare prea mare, fiind pictată în ulei pe o pânză prinsă de un lemn, el a instalat-o la poarta unei bisericuţe de lângă mânăstire.

   În anul 1827, căpitanul Platon Osipovici Şavaşev a descoperit faptul că Icoana este făcătoare de minuni. Mai întâi a zărit o lumină venind de la Icoană, noaptea, când a trecut pe lângă aceasta.

   Altadata a visat că va scăpa de necazul său (de problema care îl apăsa) numai închinându-se înainea Icoanei „Pururea Fecioarei”. Procedând aşa şi rezolvându-şi problema, căpitanul a relatat totul arhimandritului. Acesta a mutat îndată Icoana în interiorul mânăstirii, dorind chiar să o înfrumuseţeze.

    Desfăcând-o de pe lemnul pe care era prinsă, a observat că pe lemn era pictată o altă Icoană a Maicii Domnului, mult mai frumoasă decât cea de pe pânza de deasupra. Aşadar, Icoana a rămas cea de pe lemn, prin mijlocirea Maicii Domnului având loc vindecări în vreme de holeră.

O analiza de: Teolog Mirela Sova - Lacasuri Ortodoxe

© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés