Da… si, am zis atunci: hai sa facem ceva, fiindca postul inseamna fapta buna, iar fapta este cu atat mai mare atunci cand ti se pare ca nu mai ai ce oferi. Inselatoare aceasta convingere… Dumnezeu a inmultit totul. Am fost convins din start ca atunci cand ne vom strange sa pregatim pachetele si sa mai randuim totul pentru ca actiunea sa mearga bine, Dumnezeu va face sa apara noi oameni si noi solutii. Asa s-a si intamplat!

   Era Duminica Sfantului Ioan Scararul. Stabilisem o actiune cu copiii inca de saptamana trecuta, fiind vorba de o descindere la manastire si in padurile din zona… nici nu mai stiu exact, cert este ca am schimbat la 180 de grade intreg planul. Parintele duhovnic nici nu a stat pe ganduri: atunci, cand i-am cerut parerea, a zis ca neaparat copiii trebuie sa vada si sa se invete cu fapta buna. Noi, cei maturi, avem aceasta datorie desi, de multe ori, evitam sa ii "afisam" in astfel de lucruri.

   Pentru mine era ceva deja cunoscut, ii stiam, fiindca nu este prima oara cand merg la acesti imigranti, dar copiii au fost extrem de impresionati de modul in care chinezii au primit darul lor si de modul cum au stiut sa le multumeasca prin aplauze si prin zambete… oameni ajutati la necaz.

   Mai au inca nevoie de multe, mai ales de alimente si de prezenta noastra acolo.

   Suntem bucurosi ca am luat aceasta initiativa si ca, astfel, putem face un lucru bun cu totii, in numele milosteniei crestine." – pr. Marian Ciocanel (Lacasuri Ortodoxe)